Povestea halucinantă a început în 2011 și este departe de final.
O șosea de 3,2 km care arată tot ce nu merge în infrastructura românească: incompetență crasă a CNAIR, proiect prost pregătit, neputință în rezolvarea birocrației și finanțare precară. Toate atrag constructori neserioși, impotenți financiar, care nu pot face față provocărilor de a lucra în țara noastră.
Prima încercare a eșuat lamentabil: licitație lansată în 2011 și contract semnat în 03.04.2012 cu spaniolii de la Contrat Ingenieria y Obras care a fost reziliat 6 luni mai târziu, în 12.10.2012.
Abia în 21.04.2016 s-a parafat un nou contract, tot cu o companie spaniolă: Copisa. Ordinul de începere a fost dat 3 luni mai târziu, dar șantierul a înaintat greu, foarte greu și deloc.
Proiectul s-a înțepenit în birocrație (relocări de utilități, exproprieri, canale evacuare ape pluviale) și mobilizarea slabă a constructorului care au generat dispute surde între CNAIR și antreprenor (lucrări necertificate și neplătite, pasarea responsabilității, acuzații reciproce).
Până la urmă s-a ajuns la ruperea “contractului” în fața presei pusă în scenă pe 04.04.2019 de “ministrul” Transporturilor Răzvan Cuc.
Un circ penibil și ieftin care în niciun caz nu rezolvă problema de fond: incapacitatea de a termina în 7 ani de zile (!) un drum cu două benzi pe sens lung de 3 km și ceva, aflat în plină câmpie, care nu are noduri denivelate sau poduri (doar un podeț mai măricel).
RUȘINE!
